Ce alegem?

Cat de normal este sa resusesti sa realizezi tot ceea ce iti propui si cat de anormal este sa nu reusesti sa vezi imensa bucurie care sta ascunsa in spatele fiecarui detaliu?....pas cu pas ne ingropam fericirea si bucuria in ganduri, probleme si negari.....

Este atat de simplu sa ne concentram atentia pe ceea ce nu ne place, pentru ca asa este mult mai familiar, in loc sa ne concentram si sa VEDEM ceea ce ne place....si de cele mai multe ori la rascrucea dintre cele doua alegerei, optam pentru ceea ce ne intristeaza mai tare....

Cu cat obtinem mai mult, mai mult, mai mult....ne si pierdem interesul pentru acel ceva....si il "colectionam" la bunuri....adio recunoastere, adio constientizare, adio ganduri bune, adio adio....

Si treaba este ca nici nu spunem stop atunci cand simtim cum alunecam pe aceasta panta....este atat de fina trecerea incat ne trezim direct in galeata cu nefericire.....
Si  inca ceva....paradoxal 70 % dintr-o zi o petrecem in ceeea ce nu ne place sa facem, gandim ceea ce ne ingrozeste si facem sa para realitate toata nefericirea noastra.
Cu alte cuvinte cei 30 % care au mai ramas.....sunt ca si compromisi....parca ii facem ghemotoc de hartie si tintim la cosul de gunoi.

Atat de multe probleme, atat de multa dezamagire, atat de multa drama....parca scrie pe fruntea noastra si ne imprimam in minte ca astazi iar este o zi groaznica....si asa se si dovedeste a fi....de cele mai mut ori.

Cand am uitat ca de fapt avem controlul? si ca tot de noi tine sa alegem si altceva? de ce nu reusim sa ramanem prezenti si sa schimbam realitatea?

Ce frumos ar fi sa ne reamintim ca suntem singurii care ne putem scoate din aceasta stare.....

Fara tine, nu sunt tot!

Da...culmea este ca oricat am fugi de realitate, de fapt asa stau lucrurile!
Sigur ça eu sunt eu si tu esti tu, dar impreuna ne-am gasit rostul; nu inseamna ca ne-am pierdut identitatea, ci ca am dat nastere la ceva nou...

Nu stiu daca timpul, societatea, maturitatea, inocenta, iubirea, pasiunea sau normalul te aduc in acest punct, dar cert este ca...Impreuna este mult mai bine!

Siropel de seara, stiu,...dar face bine din cand in cand.

Femeia...

Femeia ar trebui sa fie mereu in centrul atentiei, apreciata si valorata pentru ceea ce este, pentru modul in care isi exprima frumusetea, voluptatea, misterul, increderea de sine, talentul matern si exprimarea sa creativa....

Daca ar fi sa evaluam ceea ce femeia a facut in ultima perioada...a luat cu  imprumut pantalonii partenerului si nu i-a mai dat niciodata inapoi, ba chair si-a croit dupa propriile sale masuri; a preluat raspunderea casei...ramane peste program la birou; nu se mai epileaza la timp; acumuleaza kilograme in plus "pe fond de stres"; lasa copilul cu bona; isi cumpara pe fuga o rochie....si.... foarte important: ajunge acasa moarta si pe alocuri mai si sforaie...in functie de gradul de oboseala din sange!

S-au dus vremurile in care femeile se incorsetau, mancau doar cat le trebuia, se parfumau fara sa faca o subita criza de bila, isi spalau parul cu sapun de casa, purtau lenjerie din dantela, isi puneau parul pe bigudiuri si dimineata la prima ora erau aranjate, parfumate, cu hainele apretate si copii mancati si trimisi la scoala....

Unde suntem si unde ne ducem?

Ma tot gandesc la aceasta intrebare...emanciparea a ajutat femeia sa-si exprime potentialul, dar in acelasi timp a ajutat-o sa uite de ea insasi, sa se piarda in probleme si sa o indeparteze din ce in ce mai tare de esenta sa feminina....

Cu sau fara...

Cu sau fara Dumnezeu este de fapt intrebarea...
Aproape ca imi este clar...nu se poate nici cu, nici fara...nici pe langa, nici de departe...nici acum, nici mai tarziu...Nici asa si nici invers...

Uneori, ma intreb daca nu cumva stau pe loc...sau caut intr-un loc nepotrivit...poate l-am pierdut in ziua de ieri sau undeva in agenda de astazi....Il caut pe strada, sub nori, dupa gard, de la balcon...de sus in jos si de jos in sus...Uneori cu liflul alteori pe scari...

Pana la urma Esti sus sau jos?...
Sau poate ca de fapt nu trebuie nici asa si nici asa.....poate ca Dumnezeu nu este perfect...Si abea atunci Viata face sens....

Domnilor si Domnisorilor...

Cateva versuri adorabile, pe care toti sotii, logodnicii sau -doar- iubitii ar trebui sa le asculte pe repeat in metrou, in autobuz, in masina sau dimineata in timp ce isi beau cafeaua...
Suna usor rautacios dar nu este...prefer sa consider ca este educativ, -timp, in care imi tin in frau zambetul din coltul gurii-.....

"and through it all she offers me protection ........a lot of love and affection........whether I’m right or wrong"

Cum am schimabt eu lumea, astazi?...

Cred ca o intrebare educativa este urmatoarea: oare ce am facut eu astazi pentru a schimba lumea?
Sau mai bine spus, ce am schimbat eu astazi la mine...astfel incat si eu si tu si el si prietenul tau sa simta "ceva"...

Transformare- Pe Culmile Disperarii

"Dacă aş putea, aş aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieţii; aş pune flăcări arzătoare şi insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă şi altă căldură. 
Focul pe care l-aş pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esenţială" - Emil Cioran "Pe culmile disperarii"

As vrea sa recunosc: Il iubesc pe Cioran dinainte de a ma naste!...
Cuvintele sale sunt mereu deschizatoare de drum....iti daruiesc posibilitatea de a explora. 
Recitind pasajul de mai sus mi-a trecut prin cap:
Tu Ce sentiment ai cand te gandesi la radacina ta?
Si ce sentiment ai cand te gandesti la aceasta lume din care faci parte, acum?...

Uneori parca iti vine sa-ti amputezi sau sa-ti protezezi o parte din suflet, ca sa te faci orb, surd sau fara glas in fata unei lumi lipsite de "a fi"...
....uitand ca si tu esti responsabil de tot ceea ce se intampla in jurul tau...

Exercitiu de vointa:
Cum ar fi sa-ti asumi urmatorul lucru: nu ai venit pe lume pur si simplu...ci ai ales sa te nasti aici, acum si poate pentru totdeauna!